Bolile mele mi-au lărgit orizontul visurilor

1 an fără gluten

26 feb. 2019, Magdalena Simion

Sunt printre puținele persoane cu simptome multe, dar fără un diagnostic clar.
Cred că asta m-a determinat să caut mereu rezolvare la bolile mele.
Mi se spunea că durerea este doar închipuită, că totul este in mintea mea. Am avut momente când eram de acord cu medicii, dar nici unul nu îmi spunea clar să mă duc la psihiatru. O facem și pe asta, știu că se poate întâmpla și așa. Dar simțeam că nu acesta este motivul. Am scăpat de multe fobii fără ajutorul medicilor: de apă, de înălțime, chiar si de bâlbâială, desi nu e fobie, tot creierul o provoacă. Deci stau destul de bine la capitolul boli tratate cu ajutorul unui psihic puternic și conștientizarea problemei.
Dar ce sa mă fac cu toate durerile de articulații, de bazin, cu constipatia cronică, durerile de cap, pielea care se deshuama, anemia netratabilă cu fier, glicemia mică, colesterolul mare, răul de mașină si multe altele. Practic stateam la pat cu zilele. Ajunsesem să nu mai beau apă ca să nu mai fiu nevoită să ma duc la baie, mă inebunea drumul. Când mă dădeam jos dimineața din pat cădeam, pentru că genunchii mă dureau îngrozitor. Scârțâiau. Se auzea cum scârțâie.
Diagnostic? Sănătos clinic!
Speriați totuși, niste super medici, un ortoped care m-a trimis la reumatologie, pentru că îl depășea (mi-a plăcut că a recunoscut), o doamna doctor reumatolog care a spus că nu ține de competența dânsei, dar mă sfatuie să renunț pe rând la anumiți alergeni (a zis o listă lungă) și o doamna doctor hematolog, care au făcut un brainstorming împreună ca să iși pună forțele împreună să găsească o soluție, au ajuns la concluzia că sunt prea multe simptome și nimic concret in analize și sa încerc excluderea alergenilor.
Si așa am făcut.

Intr-o zi de miercuri nu am mai suportat si am decis: gata, de azi exclud chestii! Dar ce chestii? Au spus o mulțime de alimente. Gata! Glutenul! Laptele parcă nu dă atat de multe simptome. Iar de altele nu imi aduceam aminte.
Și am exclus. Nu am inlocuit cu nimic, doar mâncăm produse fără făină.
Dar dacă totusi e pe psihic? Nu contează, mi-am zis, psihic, ne psihic e ok dacă am rezultate.
Dar nu știam că și secara contine gluten. Si, duminică, dupa ce am condus (ceea ce nu se mai întâmplase de câteva luni pentru că nu mai eram în stare) și după ce m-am plimbat prin magazine (waaw, ce dor îmi era de sentimentul ăsta, să mergi aiurea fără dureri) am decis să îmi cumpăr fulgi de secară bio și lapte. Ca să am o masă sănătoasă plină de fibre.
Și luni iar am căzut când m-am dat jos din pat, iar am mers ținută de pereți până la baie. Iar am stat cateva zile la pat. Timp in care m-am documentat. Că și așa nu aveam ce face.
Am facut chiar și testul de pe celiaci.ro sa văd dacă am simptomele unei intoleranțe la gluten. Doar 2 nu le aveam. Clar trebuia exclus glutenul.
După 2-3 saptamani de regim am decis sa fac analize. Medicul de familie mi-a zis sa mananc 3 zile gluten si am facut apoi analiza Ige de alergie (bani aruncați aiurea). Apoi mi-a recomandat analize care erau pentru copii (bani aruncați). Dezamăgită, am decis să țin regimul fără analize, că doar nu depind de un medicament minune. Indiferent cum se numește boala, tot trebuie să exclud glutenul și tot doar regim trebuie să țin. Nu a foat o alegere înțeleaptă, dar asta e, nu mai am ce face, nu vreau să mă mai contaminez și să o iau de la capat cu durerile.
Și prin luna mai deja participam la mers sportiv, la un concurs de alergat pentru copii bolnavi. Prin iunie eram voluntar la diverse acțiuni. Făceam aqua gym cu simț de răspundere. Eram activă! Eram fericită!
Problema a fost în societate. Cu prietenii care insistau să mănânc măcar un covrig (pe care oricum nu l-aș fi consumat pentru ca eu de 13 ani nu mai mâncam patiserie, poatebdoar o dată pe an și nici cu mâncatul prin restaurante nu prea eram de acord) Dar ei insistau și îmi spuneau că exagerez. Le explicam, le aminteam cum eram înainte și cum sunt acum, dar în zadar. Mancau în fața mea diverse nebunii frumos mirositoare și îmbietoare. Erau drăguți si mă serveau și pe mine, insistent chiar. Îmi dădeau chiar și articole cu vedete care renunțau la gluten și scria acolo că e doar de fițe.
Până am decis că binele meu este mult mai important decât o prietenie de genul acesta. Am renunțat la prietenii insistenți. De fapt s-au cernut ei singuri. Le-am spus: "este alegerea mea, acesta o să fie stilul meu de viață de acum încolo. Un vegan nu dă explicații de ce vrea sa salveze planeta, pur si simplu o face si chiar s-a impus destul de bine peste tot. Așa o să fac și eu. Așa cum aveți voi anumite alimente pe care nu le agreați, așa am si eu."
La restaurante consum doar cafea simplă si apă. Am încercat diverse produse, am vorbit și cu bucătarul, dar tot ma trezeam a doua zi înțepenită. Rar găsești bucatari care să înțeleagă( doar cei care au in familie așa ceva sau care au lucrat în străinătate au idee cum stă treaba cu contaminarea). Asa că, am renunțat.
Consider că acesta nu este o boală, bolnavă eram când mâncăm gluten. Acum sunt sănătoasă! Deși nu este plăcut să ai atâtea restricții, într-o țară unde făina este cereala de bază, chiar si cand nu e nevoie de ea, este un preț mic plătit față de alte boli unde depinzi de medicamente scumpe și imposibil de cumpărat și că e cea mai fericită variantă de tratare a unei boli.
Așa că, m-am mobilizat! Am intrat pe grupuri, m-am implicat, am întrebat, mi-am facut liste cu produse, am învățat sa citesc etichete mai atent decât o faceam înainte. Si cel mai important, am învățat să vorbesc despre asta. Să știe lumea că nu sunt doar fițe, că glutenul nu se distruge prin fierbere, că nu are ce sa caute în brânză sau în alte produse, că și cei fără această intoleranță trebuie să fie atenți ce mănâncă.

Faptul că sunt înscrisă in grupuri unde sunt oameni la fel ca mine m-a ajutat enorm și le mulțume.

Mi-am reorganizat bucătăria. Am reînvățat să gătesc.

A apărut acest regim fix când a fost primul târg Fără Gluten din România. Când deja există pe piață multe produse etichetate. Când deja se cunoaște nevoia produselor fără gluten.

Sunt privilegiată.

Am reînviat!

Îmi doresc să găsesc puterea să îmi pot face analizele. Sper sa reușesc.
Îmi doresc să fac un grup unde să vorbim de cum reușim sau nu să supraviețuim in societate. Unde să putem să ne plângem fără să fim judecați și să găsim rezolvare, sau nu, dar măcar ne "răcorim".

Când se întâmplă să mănânc ceva contaminat fără sa știu, a doua zi mă întreb, fără excepție, cum reușeam eu să traiesc înainte? Cum reușeam să trec peste perioada menstruației? Cum reușeam să merg cu autocarul sau avion sau mașină? Cum reușeam să dansez? Cum reușeam să merg? Cum reușeam să ma trezesc și să imi ridic capul de pe pernă?

Cred că e cea mai mare realizare că am reușit să țin un an de zile regimul strict.

Mă felicit singură, fără falsă modestie. Am nevoie! Am nevoie să îmi spun și BRAVO, nu doar "hai ca poți, o sa fie bine!"

Sper să pot scrie aici peste un alt an cum am schimbat ceva în țara asta și cum un gest de al meu a facut, măcar un pic de tot, să fie constientizată viața Fără Gluten.

2 luni de regim fără urme de gluten

9 mai 2018, Magdalena Simion

Va spun eu cum se ia în serios intoleranța la gluten. Te duci la medicul de familie, te trimite la ortoped (doar să scape de gura ta, te ceartă ca iar vrei trimitere) . Faci, R.M.N, rx, etc (bani mulți), nu ai diagnostic, ti se dă Zaldiar, calmante, diclofenac. Ești sănătos. E pe psihic. Te duci iar la medicul de familie, îți recomandă IGe (dai 200 lei) afli ceea ce știai, că nu ești alergică. Te enervezi si faci capul tău analizele. Acolo ți se recomandă analizele, dai 450 lei pe analize din care 2 nu ți se adresează). A treia iese in limite. Ți se pune diagnostic iar...e pe psihic.
Te încăpățânezi si ții dieta. Reușești in 2 luni să participi la concurs de mers sportiv (articulațiile îți permit acum 😊 după ani de zile de zăcut in pat si chinuri groaznice și hemoglobina ajunge la 10, in sfârșit, trebuia să își facă fierul ăla efectul, că doar te tratezi de la 12 ani) . Totuși ți se recomandă alte analize. Afli că trebuie să te contaminezi iar.
Refuzi categoric! 😊
Găsești un super medic reumatolog care îți spune ca nu trebuie să demonstrezi nimănui că ești bolnav, " dacă ești fericită continuă dieta" (măcar am acel psihic împăcat, nu bolnav)

In rest totul e ok. 😊